Motto-ul event-ului Trip Talks #9, a fost cel din titlu, și dacă-l luăm pe Vlad Doroican drept exemplu sau… invitat, atunci motto-ul ăsta e mai mult decât potrivit, întrucât povestea lui a început datorită unei căutări asidue a sinelui, etapă absolut firească și necesară în perioada adolescenței, etapă pe care nu a sărit-o, ci dimpotrivă, a aprofundat-o și a răscolit-o, până i-a găsit leac. Buddhismul tibetan.

Nu mă consider călător. Am fost călătorit în aceste locuri. Am fost atras și împins de la spate de circumstanțe fericite.

Vlad spune că era continuu nemulțumit și nefericit în perioada liceului și în anii ce au urmat, mărturisește că avea un țipăt interior ce nu-i dădea pace, nu-și găsea locul și nu se înțelegea nici cu familia, nici cu prietenii. Momentul culminant în viața lui a fost atunci când a pierdut bani la cazino și și-a dat seama că întreaga lui viață e în declin. Deși nu era un adevărat credincios și nu avea nici căutări spirituale, în acel moment greu a cerut ajutor divin și, spune el, de atunci lucrurile au început să se îndrepte. S-a angajat la Editura Herald și a început să descopere cărțile buddhiste, participa la evenimente organizate la Centrul Seeds for Happiness, a descoperit oameni cu aceleași interese și nevoi, și dintr-o dată, printr-o serie de întâmplări fericite, a descoperit răspunsul: compasiunea.

Când am auzit numele Centrului Seeds for Happiness, am avut în minte o imagine vizuală, cu o cortină întunecată… și în spate o lumină. Am știut că trebuie să ajung acolo.

Toate lucrurile în viața lui au început să aibă un sens și să se lege între ele. A plecat la Londra, a participat la o conferință de-a lui Deepak Chopra, l-a cunoscut pe Dalai Lama și a ajuns să studieze Buddhismul în Austria. Hm, parcă devenim puțin invidioși! Dar apoi, când ne gândim că stă ascuns într-o mănăstire buddhistă, ne imaginăm că e ca în cele ortodoxe, cu reguli foarte stricte, cu mult chin și multă muncă. Însă Vlad nu se simte închis în acel loc, nu consideră că se ascunde de lume, dimpotrivă, susține că acolo a descoperit lumea, acolo a reușit să se confrunte cu sine și cu problemele cotidiene de care a fugit atâta timp sau pe care nu a știut să le gestioneze. Ba mai mult, mărturisește că în mănăstire își face curat în minte și speră să devină ca o plastilină, care să-l ajute să se muleze și să se calibreze, să adopte un comportament corect.

La primele cursuri, în zece minute mă lua somnul. Probabil mintea mea era scurtcircuitată de anumite adevăruri.

Știm cu toții că orice început e greu. Cu atât mai mult atunci când încerci ceva cu totul diferit, ceva la care e nevoie de înțelegere profundă și adaptare trup și suflet, cum e învățătura buddhistă. Însă ceea ce l-a ținut în picioare pe Vlad a fost faptul că nu se mai simțea singur în căutarea sa, ba chiar se simțea fericit în acea comunitate de oameni cu interese comune. De altfel, în tot procesul acela de educare a minții, a reușit să găsească liniștea sufletului. Sună atât de poetic, însă conține un adevăr pe care îl evităm de multe ori cu bună știință; trebuie să realizăm, așa cum spunea și el, că în căutarea adevărului vom reuși să potolim emoțiile negative. Sau, așa cum spune și reclama de la Sprite, adevărul este răcoritor. Haha.

Construim atât de mult în exterior, clădiri cu 100 de etaje, dar nu suntem în stare să construim nici măcar un etaj interior de echilibru și calm.

Regula de aur este compasiunea. De altfel, asta era și tema event-ului, Alternativă la educarea minții prin compasiune. Mai mult decât atât, antidotul egoismului (aviz amatorilor), este compasiunea și serviciul în favoarea celor aflați în nevoie. Cu alte cuvinte, ajută-l pe cel de lângă tine, dacă vrei să te simți mai bine, pentru că „Putem să plecăm pe munte, în altă țară, pe altă planetă și să fim la fel de nefericiți și nemulțumiți”, dacă nu facem o schimbare, dacă nu devenim mai buni cu noi înșine, dar și cu ceilalți.

Dorința mea este să plantez niște semințe corecte și trainice în mintea mea, pentru a elimina buruienile care stau în calea fericirii.

În concluzie, mintea este arhitectul comportamentelor noastre (și al bolilor, aș completa eu), deci trebuie să o antrenăm întru gândire pozitivă, liniște și calm, pentru o viață fericită, căci asta ne dorim cu toții până la urmă.